Cafea cu secrete

2012-02-14T20:39:00.000+02:00

Aşteptare

2012-02-09T22:25:00.000+02:00

Adăpostul

2012-01-29T18:15:00.000+02:00

Eu am ...

2012-01-24T12:15:00.001+02:00

cu cine să votez ... că tot a venit vorba :)!

Despre omul frumos

2012-01-20T12:01:00.000+02:00

"Mama mi-a dat o mare moştenire, forţa feminităţii care dezmărgineşte logica absurdă a bărbatului.
[...] frumosul, pe care l-am învăţat până să ajung la frumuseţea Sfântului, a fost frumuseţea mamei, frumuseţea maternă, frumuseţea feminină care dezmărgineşte bărbatul din stupiditate".

Dan Puric, Despre omul frumos

De unul singur

2012-01-17T14:57:00.000+02:00

Drum de vis

2012-01-12T16:27:00.001+02:00

Bucurii simple

2012-01-06T11:39:00.000+02:00

Gând

2011-12-29T10:36:00.000+02:00

Generozitatea adevărată este preaplinul sufletului; nu este un act voluntar, nu este un gest pe care îl faci în urma unei socoteli.

Crăciun fericit!

2011-12-24T11:56:00.000+02:00

:) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :)

Succesul ...

2011-12-16T11:52:00.001+02:00

înseamnă să mergi din eşec în eşec fără să-ţi pierzi entuziasmul, zicea W. Churchill pe vremea când putea să zică :)!
M-am mai liniştit! Mă bătea gândul că am greşit tactica.

Sâmbătă

2011-12-10T13:34:00.000+02:00

Util

2011-12-07T12:21:00.000+02:00

"Cea mai bună manieră de a evita neînţelegerile constă în a nu ne mai preocupa de buna impresie pe care trebuie să o lăsăm ... în mod obligatoriu."
Psihologies, decembrie 2011, "Prima impresie este cea mai buna?" Helene Fresnel / Violeta Rusu

Primit ...

2011-12-03T23:01:00.004+02:00

pe mail, de la Roxana, prietena care nu mă uită niciodată, exact când căutam informaţii despre substanţa cu pricina, anume serotonină. Mă gândeam eu că-mi trebuie şi mie niţică şi iată ce-mi trimite Roxana!

“În ultima disertaţie despre conexiunea minte-corp, oratorul, şeful Catedrei de psihiatrie de la Stanford, a spus că unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poate face un bărbat pentru sănătatea sa este să se căsătorească cu o femeie, în timp ce pentru o femeie, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poate face pentru sănătatea sa este să cultive relaţiile cu prietenele sale.

Femeile se conectează între ele într-un mod diferit decât o fac bărbaţii. Ele îşi împărtăşesc sentimentele, activând astfel sisteme de sprijin care le ajută să lupte cu stresul şi experienţele dificile ale vieţii, în timp ce bărbaţii discută despre experienţe legate de activităţile lor, servici sport, maşini -stimulându-şi mai degrabă spiritul de concurenţă ... zic eu.

Timpul petrecut cu prietenele ne ajută să fabricăm mai multă serotonină, un neurotransmiţător care ajută la combaterea depresiei şi produce o stare generală de bine.

Există tendinţa de a gândi că doar atunci când “facem exerciţii”, facem ceva bun pentru sănătatea noastră, iar când stăm de vorbă cu prietenele, ne pierdem vremea. De fapt, a nu crea şi menţine relaţii personale de calitate cu alte fiinţe umane este dăunător pentru sănătatea noastră.”

Mersi, Roxana :)!

Cuvinte despre ignoranţă

2011-11-19T11:13:00.000+02:00

"A-i acuza pe ceilalţi de propriile tale nenorociri denotă ignoranţă; a-ţi asuma răspunderea lor este propriu omului care începe să se instruiască; a nu acuza nici pe alţii, nici pe tine, este dovada unui om perfect instruit."
Epictet

Amăgire

2011-11-17T12:42:00.000+02:00

Posibilă explicaţie ... cine ştie?!

2011-11-15T16:06:00.001+02:00

" Întrebare:
O persoană face bine şi drept mulţumire destinul crud o face să sufere. Pentru alta e invers. Ea face fapte rele şi este perfect fericită. Cum este acest lucru posibil?

Ramana Maharshi:
Suferinţa şi plăcerea sunt rezultatul karmei tale trecute şi nu al karmei prezente, care este încă imperceptibilă şi nu îşi va face simţit efectul decât în existenţele tale ulterioare. Durerea şi bucuria alternează. Trebuie deci să te străduieşti să rămâi imperturbabil şi să accepţi suferinţa şi plăcerea cu răbdare, fără să fii subjugat de nici una dintre ele. Trebuie să te străduieşti permanent să te fixezi în Sine. Când te dedici unei activităţi, trebuie să o execuţi fără a te îngriji de rezultate şi să nu fii stăpânit de durerea sau de plăcerea pe care le întâlneşti din când în când. Cel care poate rămâne indiferent la suferinţă, ca şi la plăcere, acela, doar, este fericit."
Ramana Maharshi

Înainte şi după

2011-11-13T18:18:00.000+02:00

Religie sau psihologie?

2011-11-11T16:31:00.003+02:00

Face psihologia ce face şi religia?
E ca şi cum ai întreba: face matematica ce face şi fizica? Se vor putea exclude vreodată una pe cealaltă?

Psihologia este o ştiinţă a egoului.
Ne ajută să ne descifrăm pe noi şi să-i descifrăm pe ceilalţi.
Ne învaţă cum să navigăm în dimensiunea egoului, sau a egourilor, fără a ne scufunda, cum să interacţionăm cu alte egouri şi cum extragem maximum de profit din aceste interacţiuni.
Ne împacă pe noi cu noi, cu ceilalţi, cu viaţa.

Religia se ocupă de Sine, este ştiinţa descoperirii inimii noastre spirituale, a divinului din noi.
Ne învaţă cum să străbatem prin ego către sufletul nostru.
Ne ajută să ne cunoaştem limitele egoului pentru ca apoi să ne împingă să "ne lepădăm de el", să trecem dincolo de el.
Ea spune că acest lucru este posibil doar în iubire, în iubirea de oameni, dar, şi mai bine, în iubirea de Dumnezeu.

Până la un punct cele două merg împreună. Psihologia rămâne însă în sfera conştiinţei mentale în timp ce religia merge mai departe, către conştiinţa Sinelui.

Vremea înţelepciunii

2011-11-08T15:49:00.000+02:00

Logica ...

2011-11-07T13:53:00.002+02:00

lui Einstein: "problemele importante cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate rămânând la acelaşi nivel al gândirii ca atunci când le-am creat."
Cum să gândeşti ca Einstein, Scott Thorpe, ed. Meteor Press

Împărţirea bunului simţ ...

2011-11-04T11:08:00.003+02:00

sau a capacităţii de a cântări adevărul despre noi înşine.

"Bunul simţ este lucrul cel mai bine împărţit din lume, căci fiecare se crede atât de înzestrat, încât chiar cei mai greu de satisfăcut în orice altă privinţă nu obişnuiesc să dorească mai mult decât au. Şi nu e verosimil ca toţi să se înşele, ci mai degrabă aceasta este o mărturie că puterea de a judeca bine şi de a deosebi adevărul de fals - adică ceea ce se numeşte bunul simţ sau raţiunea- este, în mod natural egală la toţi oamenii. Şi astfel, diversitatea opiniilor noastre nu provine din faptul că unii sunt mai raţionali decât alţii, ci numai din faptul că noi ne conducem gândurile pe diferite căi şi nu considerăm aceleaşi lucruri."

René Descartes, Discurs asupra metodei

Iisus nu ştia oare şi el acest lucru atunci când adresa mulţimilor întrebarea: "De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?" Luca 12-57

Sărutându-ne toamna

2011-11-01T18:31:00.000+02:00

Despre analfabetism

2011-10-31T12:03:00.001+02:00

"Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu vor şti să scrie şi să citească, ci aceia care nu vor putea învăţa şi nu se vor putea dezvăţa de ceea ce au învăţat pentru a învăţa din nou."
Alvin Toffler

Eu aş zice aşa: analfabeţi nu vor fi numai cei care nu ştiu să scrie şi să citească, ci şi aceia care nu vor şti să lucreze cu ei înşişi.

Toamnă

2011-10-29T21:33:00.002+03:00

Cuvinte pentru a fi om

2011-10-28T10:03:00.001+03:00

"Nimeni nu este atât de rău ca în cele mai rele clipe ale sale.
Nimeni nu este atât de bun ca în cele mai bune momente ale sale.
[...]
O însuşire rea încă nu înseamnă un om rău.
O zi proastă încă nu înseamnă o viaţă rea."
Phil Bosmans, Cuvinte pentru a fi om

Emoţie de toamnă

2011-10-26T12:06:00.000+03:00

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Cu treburi

2011-10-25T18:32:00.000+03:00

Cu suflet oranj

2011-10-22T22:24:00.000+03:00

"Nimeni nu are dreptul să fure frumosul din sufletul nostru."
Octavian Goga, Însemnările unui trecător.

Violenţa fizică vs. violenţa verbală

2011-10-20T16:04:00.006+03:00

Insulta şi palma sunt cam acelaşi lucru pentru creierul nostru, citesc într-un articol din revista Psihologia - nr. 42, oct. 2011. Articolul nu intră în detalii pe acestă temă deoarece îşi propune altceva. El spune doar atât: "creierul tratează cuvintele exact ca pe senzaţii psihice. O insultă este resimţită la fel ca o palmă. "

Cine nu ştie?

Nu pot însă să nu constat că insulta erodează imaginea de sine într-un timp mult mai scurt decât o face palma.

Dacă primeşti o palmă, sau eşti agresat fizic de cineva, prima reacţie este aceea de a te apăra. Nu ai nici un dubiu asupra acestui lucru. Te simţi îndreptăţit să te aperi şi te aperi, ripostând la rândul tău. Apărându-te, eliberezi acea tensiune interioară pe care celălalt ţi-a produs-o. Chiar dacă ai cam încasat-o, tot simţi că ai făcut ce trebuia. Rămâi cumva într-o stare neutră, uneori chiar pozitivă. Echilibrul interior se restabileşte destul de rapid.

Abia după un timp îndelungat de abuzuri fizice, cărora le eşti victimă, îţi este afectată percepţia de sine, apar frustrările, neîncrederea, lipsa respectului de sine.

Insulta însă te lasă mut şi năuc. Nu ştii cum să reacţionezi la ea; de multe ori nici nu ai la tine replica ori replicile cu care să te aperi.

Cea mai periculoasă este insulta subtilă, sub formă de ironie fină, de critică îndreptăţită, practicată în regim non-stop de către unii.

Sub orice formă ar fi ea practicată, insulta generează într-o primă fază o stare de confuzie, urmată apoi de un dialog interior în care tu, fiinţă mică şi frustrată, începi prin a te apăra şi sfârşeşti prin a te întreba dacă nu cumva cel care te-a insultat are dreptate. Acest dialog interior poate să dureze ore, chiar zile la rând. Ore de frustrare, de îndoială de sine.

Nici nu apuci să te refaci, că ai parte de o nouă insultă. De fapt nu ştii dacă e sau nu insultă, dacă trebuie sau nu să te aperi. Tu te simţi insultat, celălalt spune că ţi se pare. Nu trebuie să treacă prea mult timp până începi să crezi că nu eşti bun de nimic.

Palma produce parcă mai puţine complicaţii psihologice, este mai curată din acest punct de vedere.

Soluţia?

Nici palma, nici insulta, ci lămurirea pe loc, prin discuţii deschise, chiar dacă uneori mai aprinse, a problemelor.

Zic şi eu.

Frica

2011-10-17T14:12:00.001+03:00

Frica nu te salvează de la nimic, nu te scapă de obiectul fricii. Ea te leagă de acesta într-un mod patologic.

Toate au un rost ...

2011-10-15T12:30:00.002+03:00

... şi dacă nu vezi rostul acesta, nu înseamnă că el nu există.

Cum m-am vindecat de frică

2011-10-13T15:35:00.000+03:00

Ca s-o iau pe scurtătură, mi-am băgat picioarele în ea de frică.
Cam asta a fost tot.

Flori de mucegai

2011-10-12T14:49:00.000+03:00

Un fel de libertate

2011-10-10T15:11:00.001+03:00

"Mi-am luat libertatea de a-mi trăi şi tristeţea, deznădejdea sau furia cu deplină încredere că şi aceste stări fac parte din normalitatea de a fi fericit şi împăcat cu sine. Cred că cel mai greu mi-a fost să înţeleg acest nou tip de libertate. Şi, la fel, ştiu că mulţi alţii trăiesc sau simt aceeaşi nelinişte. Că e greşit sau nepotrivit să fii agitat, iritat, dezamăgit sau furios.
Eu, deşi ştiam, teoretic, că nu este greşit să fii trist sau furios, că primul pas spre împăcarea cu sine este confruntarea cu răul din noi şi apoi acceptarea a ceea ce este, continuam să mă judec aspru pentru momentele mele de slăbiciune, continuam să nu-mi permit să fiu slabă şi neadecvată, ceea ce mă făcea să fiu şi mai slabă şi mai neadecvată. Evident, acest lux de a fi furioasă, de a-mi descărca neputinţa mi-l permiteam doar acasă şi, culmea, doar cu cei dragi. Singurii care nu aveau nici o vină. Înţelegi? Fireşte că înţelegi."
Gigi Ghinea, Cum m-am vindecat de nefericire

Frumoasele duminici

2011-10-07T16:27:00.000+03:00

"Copiii caută lumina în ochii adulţilor." :)
Da vieţii, Phil Bosmans.

Şoaptă

2011-10-05T14:42:00.002+03:00

a vieţii.

Sevă

2011-10-03T12:16:00.003+03:00

Neptun

2011-10-02T11:14:00.000+03:00

Aer de toamnă

2011-10-01T11:10:00.001+03:00

S.O.S 2012 - Profeţii evidente

2011-09-30T16:07:00.004+03:00

Mă mir că există oameni care încă se îndoiesc de faptul că societatea actuală, bazată pe consum, se va prăbuşi!

Mie mi se pare că acest lucru este cât se poate de evident.

Cauzele acestei prăbuşiri ar fi: resursele limitate ale planetei, deteriorarea mediului într-un ritm mai alert decât capacitatea sa de a se reface şi deterioararea noastră, a speciei umane, din cauza felului nostru de viaţă total nesănătos. Dacă vom continua aşa, fie planeta va sucomba, fie noi vom ajunge într-o stare fizică de plâns, fapt care oricum ne va obliga să trăim altfel. Este aproape imposibil să nu vedem toate acestea.

Ce se va întâmpla după prăbuşirea societăţii bazate pe consum?

Oamenii se vor întoarce la pământ şi la meşteşuguri, tendinţe vizibile încă de acum în stilul de viaţă eco, sau sănătos, şi producţia hand-made, care câştigă din ce în ce mai mult teren. Fiecare va deveni, într-o măsură mai mică sau mai mare, propriul său producător de ceva. Oamenii nu vor mai aştepta ca cineva să facă ceva pentru ei, ci vor face ei înşişi. La început timid, apoi cu din ce în ce mai multă convingere.

Acest nou stil de viaţă va determina o schimbare în gândirea şi în mentalitatea oamenilor. Din pasivi vor deveni, forţat, activi. Vor învăţa să se implice, să fie eficienţi; vor învăţa să interacţioneze unii cu ceilalţi şi să se respecte cu adevărat. Vor învăţa că a-l faulta pe celălalt înseamnă a te faulta pe tine.

Pe fondul acestei conştiinţe mai ridicate, va deveni evident, pentru tot mai multă lume, faptul că cea mai mare comoară a unui om este calitatea relaţiilor sale cu ceilalţi.

Tocmai din această cauză, socializarea va urca pe o nouă treaptă, se va trece de la formal/convenţional la adevărat şi profund. Dacă astăzi a socializa înseamnă mai ales a te expune şi a-ţi face reclamă în diferite locuri - discotecă, restaurant, spectacol, servici, etc. - în viitorul apropiat, socializarea va fi şcoala în care vom învăţa despre noi înşine. Vom socializa cu conştienţă şi consecvenţă. Făcând lucrul acesta, vom descătuşa abilităţi care acum se află în stare latentă în noi. Tot ce acum este numit paranormal va face parte din cotidianul nostru. Îmbogăţirea omului se va realiza mai ales pe tărâm spiritual. Oamenii se vor aduna în microsocietăţi pe baza afinităţilor lor spirituale. Ei se vor deplasa acolo unde se vor simţi, d.p.d.v. spiritual, în largul lor.

Populaţia statelor se va omogeniza în aşa măsură, încât faptul că te afli pe un teritoriu sau altul nu va mai avea nici o relevanţă. Aceasta va fi de fapt Europa unită, iar această unitate se va realiza natural şi de la sine.

Deoarece în interiorul microsocietăţilor oamenii îşi vor asigura cam tot ce au nevoie, rolul şi importanţa statului vor scădea. Statul va deveni în mod natural minimal.

Tranziţia către acest nou tip de societate se va face în unele state lin, în altele abrupt, în funcţie de nivelul de conştienţă şi conştiinţă al populaţiei şi al celor care conduc. În unele state, prăbuşirea societăţii de consum va semăna cu o implozie controlată destul de frumos, într-altele prăbuşirea se va face printr-o explozie urâtă, care va schilodi aproape pe toată lumea.

Ţara noastră se află mai aproape de stilul eco şi hand-made ca oricare altă ţară din Europa :). Totuşi tranziţia va fi dificilă din cauza inerţiei mari a oamenilor, care vor trece cu mare greutate de la starea pasivă la cea activă, dar şi din cauza nivelului redus de conştienţă al celor care o conduc sau speră să o conducă.

Cam aşa se vor desfăşura lucrurile după părerea mea. Mi-e foarte greu să cred că la un anumit moment, când se vor alinia planetele în nu ştiu ce fel, acestea vor trage un mare pârţ şi noi ne vom alege cu un surplus de conştiinţă. Cel mult, poate, cu un surlpus de energie, însă energia pompată într-o minte primitivă nu poate să producă ceva minunat.

Continui să cred că doar efortul nostru conştient şi inteligent ne poate ajuta să trecem la un alt nivel de conştiinţă.

Până atunci, weekend plăcut tuturor :).

Nirvana e chiar după colţ

2011-09-27T16:18:00.000+03:00

În ceaţă

2011-09-26T17:14:00.002+03:00

"Cred că este profund indecent să fii nefericit.
Am simţit întotdeauna că a-ţi plânge de milă e umilitor, chiar ridicol. E un semn de imaturitate, de infantilism, care e complet nepotrivit la maturitate. Nu dă bine în afara ta, cu atât mai puţin în interior.
Dialogul cu sine poate deveni insuportabil, în vreme ce, în afară, poţi practica plânsul de milă, fie ca pe o bârfă cu prietenii, fie ca "revoltă publică" la televizor, dând vina pe cei care ne conduc. E un semn al neputinţei românului practicat în mod automat de decenii. [ ...]
E vital să ne revenim din prosteală, e momentul să ne reevaluăm resursele proprii, să apelăm la conştiinţă, cei care mai putem! [...]
Probabil că vom avea de făcut multe schimbări, de înlocuit multe obiceiuri proaste cu unele noi şi mai sănătoase."
Gigi Ghinea, Cum m-am vindecat de nefericire, IBU Publishing, 2011
ibupublishing.ro

Astăzi ...

2011-09-23T15:56:00.001+03:00

am avut aripi şi n-am avut ce face cu ele.

Nostalgie

2011-09-23T10:00:00.000+03:00

Uneori se întâmplă aşa

2011-09-22T15:21:00.003+03:00

Câteodată ţi se pare că lumea în care trăieşti este prea îngustă pentru tine; oamenii din jurul tău îţi par prea obtuzi ca să priceapă şi să accepte ideile tale îndrăzneţe.
Ţi-e greu, cu toate acestea nu renunţi la a te exprima în felul tău deoarece simţi că ai dreptate.
Inima ta îţi spune că eşti mai aproape de adevăr ca ceilalţi.
Evidenţa adevărului pe care-l simţi este atât de puternică, încât renunţarea echivalează pentru tine cu sinuciderea.
Şi-atunci mergi înainte. Îi forţezi pe ceilalţi să te accepte aşa cum eşti.
Astfel, tu aduci noul în viaţa lor. Fiindu-ţi credincios ţie, tu-i obligi pe ceilalţi să privească şi să cunoască noul pe care tu-l reprezinţi. Le impui o lărgire a îngustimii lor.
Probabil că foarte mulţi nu vor adopta în comportamentul lor noul adus de tine, însă a-l accepta în preajmă este în sine un mare pas, un pas care le remodelează interiorul ... o remodelare care s-ar putea să însemne chiar mai mult decât noul pe care tu l-ai adus în viaţa lor.
Frumuseţea stă tocmai în a vedea că, nefăcând nimic special, noi facem tot ce ţine de noi pentru a urca pe spirala conştientizării de sine.

Ce fac eu ...

2011-09-21T18:26:00.000+03:00

faceţi şi voi :)!

Despre timp

2011-09-21T14:36:00.000+03:00

"Ptolemeu mi-a zis:

- Două sunt felurile firii de a fi:

starea belşugului de timp la îndemână,

adică starea contemplării,

şi starea lipsei de timp,

adică starea crizei.

După aceea a tăcut.

Am căutat hârtiile şi am scris:

- Contemplaţia, adică staticul firii,

cel care din plictiseală se schimbă pe sine;

criza de timp, adică starea firii care din oboseală

rămâne-mbrăcată în vechea sa haină,

în scutecul naşterii sale."

Prelecţiune - Nichita Stănescu

Oase plângând, ed. Curtea Veche

Râsul şi plânsul

2011-09-20T15:32:00.001+03:00

Se întâmplă ca viaţa să îţi ofere uneori o porţie consistentă de realitate care te dezgustă; apoi, tot ea, îţi oferă o porţie de bucurie. Îţi oferă frumosul şi urâtul aproape în acelaşi timp.

Binele şi răul se întâmplă împreună, la fel golul şi plinul, râsul şi plânsul.
Să vezi doar partea plină a paharului înseamnă să te pierzi într-o mare minciună; să vezi doar partea goală e tot o minciună.
Să trăieşti ştiind că vei avea parte de ce-ţi place şi de ce nu-ţi place, de gol şi de plin!
Să trăieşti având înţelepciunea acestei aşteptări!

Aşteptăm ...

2011-09-18T10:09:00.000+03:00

clienţi deschişi, nonconformişti, curajoşi!

Da vieţii

2011-09-15T15:37:00.001+03:00

''Oamenii trişti paralizează viaţa.
Oamenii sătui de viaţă înăbuşă bucuria.
Oamenii posomorâţi înmormântează speranţa.
Oamenii fără speranţă seamănă disperarea.''

Phil Bosmans, Da vieţii, ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice

Dimineţi ...

2011-09-10T21:39:00.001+03:00

perfecte.

Cine esti Tu, Doamne?

2011-09-01T12:15:00.002+03:00

''Eu Sunt în fiinţe iubirea care nu calcă legea.''
Bhagavad Gita

A inventa o floare

2011-08-28T23:11:00.000+03:00

"Vai, înţelesul este mai iute decât timpul înţelesului.
Şi nici nu există înţeles ci numai înţelegere.

Vai, înţelesul prea iute pentru trupul nostru, vorbind,
o altă limbă ..."
A inventa o floare, Nichita Stănescu

Iubirea platonică

2011-08-27T11:41:00.002+03:00

... iubirea dintre două minţi.
Cei doi sunt atraşi de minţile lor mai mult decât de trupul lor.
Sunt unul pentru celălalt mai mult decât un trup pe care să-l doreşti.
Şi iubirea platonică este resimţită în trup, dar altfel.

Două realităţi

2011-08-26T11:44:00.007+03:00

Era o linişte incredibilă. Aerul pe care-l respiram avea nuanţa apusului întunecat. Şi noi aveam nuanţa apusului. Cuvintele nu se mai pierdeau în văzduh, se rostogoleau pe lângă noi, iar sunetul lor era repede înghiţit de pământ. Şi oamenii din parc erau ciudaţi. Le lipsea ceva. Păreau setaţi să se mişte încet pe alei. Derulau un program. De fapt se supuneau programului care se derula în mintea lor, ceea ce le dădea un aer de zombi.
Şi-a început vântul, neaşteptat şi plin de praf. I-a risipit pe toţi.
Doar vânzătorul de gogoşi a rămas. Îşi închidea relaxat chioşcul şi fluiera. El îşi construise un alt program mental, un program în care ceilalţi veneau să cumpere gogoşi. Aştepta liniştit câtă vreme ceilalţi forfoteau în preajma sa. Când dispăreau din decor, el stingea lumina şi pleca acasă.

Odată cu vântul au apărut şi norii. Se întuneca la fiecare pas al meu. Ploaia era iminentă.
Îmi ies din starea de spectator şi grăbesc spre casă. Intru în pielea personajului meu şi nu mă mai mir de ceilalţi. Sunt ca ei. Joc împreună cu ei în filmul care se derulează pe pământ.

Pământul este ecranul pe care se derulează filmul cu oameni şi, nu ştiu cum, ieri, pentru scurt timp, am fost spectator la acest film.
Câtă vreme eram spectator, aveam senzaţia că eu sunt vie si ceilalţi morţi. Ca actor mă simţeam, de asemenea, vie dar îi simţeam şi pe ceilalţi vii. Eram ca ei, sau ei erau ca mine.

Cine sunt eu, spectatorul sau actorul?
Cine suntem noi, cei care văd sau cei care joacă în spectacolul vieţii? Suntem cei care conştientizează, sau cei care joacă inconştient?
Suntem conştientul sau inconştientul?

Bine te-am găsit ...

2011-08-25T00:17:00.001+03:00

Culori

2011-08-23T15:18:00.000+03:00

Cele cinci relaţii ...

2011-08-22T10:33:00.000+03:00

care guvernează viaţa oricărei fiinţe umane:
"Relaţia cu sine însuşi sau cum să fii un bun tovarăş pentru tine, să înveţi să te respecţi, să te valorizezi, pe scurt să te iubeşti.

Relaţia de iubire sau de cuplu, când întâlnirea se înscrie într-un proiect de viaţă comun.

Relaţia cu copiii, când îi avem, când trebuie să le fim alături. Relaţia cu ei este esenţială, pentru că ne face să revenim mereu la copilul care există în noi. Este tipic pentru un copil să aibă puterea de a trezi rănile ascunse, nespuse din trecutul nostru.

Relaţia cu proprii noştri părinţi, prin prisma noastră, a foştilor copii. Relaţie mereu plină de dificultăţi, de contradicţii între sentimentele şi raporturile de control sau de dependenţă pe care ni le propun adesea, indiferent de vârstă. Aceste relaţii prea adesea ne consumă energia şi trebuie permanent redefinite, reclarificate, reafirmate în noi limite.

Relaţia cu divinul, altfel spus cu acea parte care rămâne neatinsă în noi şi ne uneşte cu infinitul."

Jacques Salomé, Curajul de a fi tu însuţi, ed. Curtea Veche

A fi - fantezie

2011-08-19T11:00:00.000+03:00

Dacă "A Fi" este inima Universului?

Dacă "a fi" este inima noastră?

Atunci, dacă am vrea, inima noastră s-ar putea dizolva în inima Universului ... sunt din aceeaşi esenţă.

Cum poate să ştie "a fi" că este?
Prin ceea ce face, evident, dar asta-i o metodă indirectă ... de care nu poţi să fii sigur. (Am făcut eu asta? Am spus eu asta? Sigur eu am fost? Eu nu-mi amintesc nimic!)

Cum poate să ştie "a fi" că este?
Privindu-se în oglindă.

Care-i oglinda lui "a fi"? În ce se poate oglindi simpla conştiinţă de "a fi"?

Cică în mintea pură, curată, limpede, fără valuri făcute de gânduri, emoţii, sentimente, pasiuni, ataşamente, etc.

Când te saturi să te priveşti în oglindă, ce faci?

Ce faci când îţi descoperi singurătatea?

Nu-i aşa că ai dori să interacţionezi cu cineva? ... cu cineva asemeni ţie ... cu cineva după chipul şi asemănarea ta?

Şi-atunci ce faci?
Creezi pe cineva ... după chipul şi asemănarea ta.

Sărutul verii

2011-08-17T22:58:00.001+03:00

Întrebare

2011-08-17T11:21:00.000+03:00

"De ce, dar, de la voi înşivă, nu judecaţi ce este drept?"
Luca 12-57

Spectacolul lipsei totale de conştienţă ...

2011-08-16T10:51:00.005+03:00

şi de conştiinţă morală tocmai în ziua Adormirii Maicii Domnului.

O dată pe săptămână, duminica, la biserică, suntem evlavioşi, condamnăm minciuna, aroganţa, cupiditatea, hoţia, bârfa, agresivitatea, etc. Când ajungem acasă, uităm toate acestea şi îmbrăţişăm opusul lor: fie noi înşine minţim, lenevim, bârfim, agresăm, fie devenim înfocaţi susţinători ai unor oameni care întrunesc aceste "calităţi". (dacă nu toţi, oricum suficient de mulţi, încât să împărtăşim cu toţii aceeaşi soartă).

Spuneam lucrurile acestea acum aproape un an. Ziua de ieri mi-a arătat că nici măcar la acest nivel nu ne mai aflăm. Nici măcar creştini de duminică nu mai suntem. Nici măcar în zi de sărbătoare nu mai suntem ortodocşi, ba aş spune că tocmai când se cuvine să dovedim mai mult bun simţ, mai multă conştiinţă, scoatem din noi ce avem mai grotesc, mai vulgar, mai nebunesc.
Spectacolul superficialităţii absolute! (faceţi comparaţie cu spectacolul oferit de pelerinii musulmani la Mecca, sau de catolici la Vatican ori în oricare altă ţară din Europa şi veţi vedea exact poziţia pe care o avem pe scara conştiinţei şi a conştienţei).

Trist şi revoltător în acelaşi timp.

Mai că-mi vine să mă întreb precum Solomon:
"Până când, proştilor, veţi iubi prostia?
Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia?
Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urâ ştiinţa?"
Pilde 1-22

Lăsându-şi ritualurile să se vulgarizeze definitiv, biserica nu face altceva decât să-şi surpe propria credibilitate, grăbindu-şi sfârşitul - spuneam tot eu, dar cu altă ocazie.
Greşeam cumva?

Cam ce metode să folosească Dumnezeu ca să trezească astfel de oameni? Cumva belşugul, bucuria, nesfârşita toleranţă?

Vin cu floare şi caise ...

2011-08-14T10:37:00.002+03:00

şi pere, care nu prea se văd.

Frântură de pace

2011-08-12T16:06:00.000+03:00

Puterea margaretei

2011-08-11T15:07:00.001+03:00

Femeile cărora le plac margaretele sunt femei simple, fragile, care cred în dragoste şi în puterea dragostei.

Eliberarea şi raţiunea

2011-08-10T20:17:00.000+03:00

"Etica lui Spinoza este bazată pe noţiunea de libertate. După acesta, libertatea se obţine prin înţelegerea necesităţii: înţelegând cu ajutorul raţiunii înlănţuirea necesară a lucrurilor, omul îşi măreşte autoritatea atât asupra naturii exterioare cât şi asupra propriilor sale afecte de a căror dominaţie se eliberează."
Dicţionar de filozofie politică - ed. Politică 1978

Vacanţă la Paris

2011-07-28T18:14:00.000+03:00

Nu te preocupa!

2011-07-26T10:52:00.005+03:00

Retrage-ți atenția de la orice imagine, dar nu te preocupa de acest lucru!

Retrage-ți atenția de la toate zgomotele, dar nu te preocupa de acest lucru!

Retrage-ți atenția de la tot ce este în afara ta!

Retrage-te în interiorul tău, dar nu te preocupa de acest lucru!

Retrage-ți atenția de la gânduri, dar nu te preocupa de acest lucru!

Rămâi în tăcerea din interiorul tău ... nu te preocupa de acest lucru!

Lasă-te în seama tăcerii din tine!

Iubește din tăcerea interioară!

Poți?

Poți să mai spui: ”Te iubesc”?

Singurul gând care mai poate să ia formă în această tăcere este ”Eu Sunt Iubirea”.

Gând care nu este gând, este Cunoaștere.
Nu gândești ”eu sunt iubirea”, ci ai Cunoașterea aceasta de a fi iubirea.
E o cunoaștere în afara gândirii, în afara capacității de a gândi ... în afara domeniului în care lucrează rațiunea, fără a fi însă irațională.

Prin tine însăți

2011-07-25T10:27:00.000+03:00

”Fiecare trebuie să se cunoască pe sine numai prin propriul său ochi al cunoașterii și nu prin al altuia.”

Cine sunt eu? - Învățăturile lui sri Ramana Maharshi - ed. Herald

Sensibilitate

2011-07-24T19:11:00.001+03:00

”Toate religiile au spus: înfrânați-vă simțurile, înfrânați-vă simțurile, până ce treptat veți pierde sensibilitatea simțurilor.

Vorbitorul (J. Krishnamurti) spune exact contrariul. El vă spune: ”Treziți în dvs. toate simțurile la nivelul lor cel mai înalt, așa încât să priviți lumea, să intrați în contact cu ea, cu toate simțurile în același timp.”

În acțiunea de a privi lumea cu acest imens sentiment al tuturor simțurilor deplin trezite, se află un simț grandios, extraordinar al energiei, al frumuseții. [...] Omul a devenit nătâng datorită repetiției, datorită tradiției, datorită presiunii exercitate de mediul înconjurător; mediul înconjurător nu este doar natura, este și politicianul, și maestrul și tot ce se întâmlpă în jurul vostru.

Treptat ați pierdut orice fel de sensibilitate, orice energie de a crea, iar noi vorbim aici de creație în sensul de a aduce ceva total nou. Ca să ai aceea capacitate, acel avânt, acea frumusețe, trebuie să ai o mare sensibilitate. Și nu poți avea mare sensibilitate dacă fiecare simț în parte nu funcționează deplin, dacă nu este treaz deplin.

De ce oare ne-am distrus pe noi înșine?

Religiile, scripturile, conducătorii religioși, lumea creștină au spus: ”Înăbușiți dorința, înfrânați-vă simțurile, nu vă uitați la o femeie, flagelați-vă, numai așa îl veți găsi pe Dumnezeu, sau nirvana, sau moksha, sau ce vreți dvs.; numai atunci veți fi iluminați. Toate acestea sunt niște absurdități. Cum poți distruge instrumentul cel mai extraordinar pe care-l ai - corpul, cu toate simțurile sale, cu toată frumusețea sa? ”

J. Krishnamurti, Mintea fără margini, ed. Herald

Idealul: să te folosești de simțuri pentru a cunoaște lumea.
Ca să cunoști lumea prin simțuri ai, într-adevăr, nevoie de o mare sensibilitate, de o imensă deschidere către lume. Ai nevoie să știi să vezi, să știi să asculți, să știi să atingi, să știi să guști viața.
De asemenea, nu poți să cunoști lumea prin simțuri fără să fii treaz. Nici o cunoaștere nu este posibilă în afara stării de totală trezire (conștientizare).

Să te folosești de simțuri pentru a cunoaște lumea nu înseamnă să-ți satisfaci toate poftele. Sensibilitatea nu sporește prin satisfacerea simțurilor, dimpotrivă.
Din satisfacerea poftelor nu apare nici cunoașterea.
Pentru a te îndeletnici cu satisfacerea simțurilor, n-ai nevoie nici să fii treaz.

Dacă tot avem neocortex ...

2011-07-22T11:05:00.002+03:00

propun să-l folosim!

Iată o temă de meditație:

”Cine cruță nuiaua (toiagul) își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă (pedepsește) la vreme.” Pilde 13-24

”Pedepsește pe feciorul tău cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori.”

Pilde 19-18

”Nu cruța pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl lovești cu varga nu moare.

Tu îl bați cu toiagul, dar scapi sufletul lui de împărăția morții.”

Pilde 23-13,14

Mărturisesc că pe mine versetele de mai sus m-au umplut întotdeauna de revoltă.

”Cum se poate ca un om atât de limitat în gândire să fie recunoscut ca mare înțelept?” m-am întrebat adesea.

Destinul; din lac, în puț

2011-07-20T10:30:00.001+03:00

Destinul - calea maturizării spiritului tău.

Destinul - o linie de forță care te conduce și te împinge către Dumnezeul din tine.

Nu-l poți ocoli, nici fenta.

Dacă încerci să eviți o cale -din moralitate, frică, sau tot felul de alte rațiuni- destinul va deschide o cale paralelă și aproape identică cu prima. ”Din lac, în puț” zice românul, constatând nu manevra destinului, ci consecința încercării de a evita destinul.

Dacă eviți întâlnirea cu cineva, sau ceva, destinul îți va scoate în cale pe altcineva, sau altceva - într-un fel și mai ademenitor - care va determina același curs pe calea maturizării tale spirituale.

Singurul mod de a evita întâlnirea cu destinul este aceea de merge conștient și sârguincios pe calea maturizării tale.

Totuși, unele lecții nu pot fi evitate nici așa deoarece trăirea lor creează în tine starea interioară cea mai favorabilă cunoașterii de Sine, a revelării împărăției cerurilor din interiorul tău.

Tocmai pentru că urmărește o finalitate -realizarea iluminării, a Sinelui, a perfecțiunii noastre - destinul îmi pare a fi un mecanism pus la cale de o forță conștientă: conștiența/conștiința supremă.

Jertfă

2011-07-17T21:07:00.000+03:00

”Dacă destinul tău este să îndeplinești o misiune oarecare, nu vei putea să i te sustragi. La fel cum nu vei putea să continui o activitate dacă nu ești obligat să o faci, adică dacă ți-ai îndeplinit sarcina care ți-a fost încredințată. Pe scurt, activitatea trebuie efectuată și tu trebuie să participi la ea. Datoria ta este să execuți partea care îți revine.”Înțeleptul de la Arunâchala, vol II

”Ești legat de fapta născută din firea ta; ceea ce, din cauza tulburării minții, nu dorești să făptuiești, vei fi silit.”
Bhagavat -Gita

Mentalul, conștiința, împărăția lui Dumnezeu

2011-07-14T10:56:00.002+03:00

”Mentalul - un amestec de conștiință pură și gânduri”. Tu ești conștiința pură, nu gândurile. Gândurile nu sunt conștiente de ele însele.

”Pentru realizarea Sinelui, este suficient să rămâi liniștit(ă).” Adică să rămâi în conștiința pură.
Retrage-te în conștiința pură și rămâi în liniște (tăcere), fără a mai căuta nimic!
Fă lucrul acesta măcar câteva minute pe zi!

”Prima și unica datorie a omului este realizarea Sinelui.”

”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui.” Matei 6, 33

”Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru.” Luca 17,21
Realizând Sinele, descoperim împărăția cerurilor din noi.

Citatele au fost extrase din Înțeleptul de la Arunachala, vol II și, evident, din Biblie.

La băi

2011-07-12T22:52:00.000+03:00

Făcătorii de bine

2011-07-11T11:31:00.000+03:00

”De patru feluri sunt făcătorii de bine care mi se dăruiesc: năpăstuitul, cel care năzuiește la Cunoaștere, cel care năzuiește la binele lumesc și cel care posedă Cunoașterea.

Dintre aceștia, cel care posedă Cunoașterea, în veci unit, se deosebește de ceilalți printr-o dăruire unică; cel care posedă Cunoașterea mă iubește la nesfârșit și Eu îl iubesc pe el.

Aceștia sunt de preț cu toții, însă pe cel care posedă Cunoașterea îl socotesc ca pe mine însumi.”

***

”Sacrificiul Cunoașterii este mai bun decât cel material, toate faptele se desăvârșesc în întregime în

Cunoaștere. [...]

Chiar de ai fi cel mai păcătos dintre păcătoși, vei trece dincolo de această suferință cu corabia Cunoașterii.[...]

Nu există aici pe pământ instrument purificator asemănător Cunoașterii; pe aceasta o găsește singur în Sinea lui, cu timpul, cel desăvârșit în yoga. (de fapt orice căutător autentic, care nu renunță:))

Cel cu credință dobândește Cunoașterea, năzuind spre ea cu simțurile stăpânite; dobândind Cunoașterea ajunge repede la pacea supremă.

Cel lipsit de Cunoaștere și credință, cu îndoiala în suflet, piere; cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealaltă și nici de fericire”

Bhagavat -Gita

”Și de este cineva din voi lipsit de înțelepciune (care este de fapt Cunoaștere), să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire și fără înfruntare, și i se va da.

Să ceară însă cu credință, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoiește este asemenea valului mării.” Iacov 1-5,6

”Când înțelepciunea se va sui la inima ta și știința (Cunoașterea) va desfăta sufletul tău,
Când buna chibzuială va veghea peste tine, și înțelegerea te va păzi,
Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău și de omul care grăiește minciună...”
Pilde 1-10,11,12

Curajul ...

2011-07-09T11:18:00.000+03:00

este prima condiție a moralității.

Omul și-l descoperă mai ales atunci când nu mai are nimic de pierdut.

Împotriva mării

2011-07-06T15:59:00.007+03:00

”Există numai ceea ce trăiește deasupra,
numai cel care poate să vadă direct Soarele.”
Nichita Stănescu

Există doar cel care este viu.
Doar acela poate să spună ”Eu sunt cel ce sunt” Ieșirea 3-14.

Cum învie omul? Prin slujirea Duhului - ”litera (legii) ucide, iar duhul (legii) face viu.” 2 Corinteni 3-6.

”Legea duhului vieții în Hristos m-a eliberat de legea păcatului și a morții. ” Romani 8-2
”Dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți, cu Duhul, faptele trupului, veți fii vii.” Romani 8-13
”Iar pe voi, cei care erați morți prin greșelile și prin păcatele voastre, v-a făcut vii.” Efeseni 2-1
”Pe noi, cei care eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteți mântuiți!” Efeseni 2-5
”Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, e moartă.” 1Timotei 5-6

Desfătarea este totuna cu satisfacerea egoului.
Satisfacerea duce inevitabil la consolidarea egoului; cu cât egoul este mai dens, mai consistent, cu atât el este mai greu de lepădat pentru a lăsa loc Sinelui să se exprime.

”În Duhul să umblați, și să nu împliniți pofta trupului. Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia. Iar de vă purtați în Duhul, nu sunteți sub Lege.” Galateni 5-16,17, 18
”Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția - împotriva unora ca acestea nu este lege.”Galateni 5-22,23

Este viu doar cel ce trăiește în iubire.

Nu mai e nimic de spus ...

2011-07-05T11:27:00.001+03:00

ci doar de făptuit: a separa din mulțimea de stări pe care omul le cunoaște pe cea de A Fi pur și simplu.
A trăi conștient în interiorul acestei stări.

Cu orice chip

2011-07-03T16:39:00.000+03:00

Nu-i greu să alegi binele, e greu să rămâi (cu orice chip) în alegerea făcută până când ea, alegerea, începe să-și producă efectele.

Vânătorul

2011-07-01T18:14:00.000+03:00

Conștiența binelui

2011-07-01T10:42:00.002+03:00

Dumnezeu nu-ți aduce răul în cale pentru a te distruge sau pentru a te pedepsi, ci ca să te forțeze să cântărești și să alegi permanent și conștient între bine și rău.

Din asta se naște în tine conștiența binelui.

Răul este deci un instrument și nu o realitate. Poate să devină realitatea ta doar dacă te complaci în a trăi o viață lipsită de conștientizare, o viață lipsită de alegeri conștiente.

Neiubirea ființei

2011-06-30T17:40:00.001+03:00

Dacă am respecta ființa ca ființă, ca suflet care ființează, nefericitul n-ar mai fi nefericit; neîncrezătorul n-ar mai fi neîncrezător; agresivul, agresiv; hoțul, hoț; bătăușul, bătăuș ...

Toate acestea se întâmplă din neiubirea ființei ... din nerespectul ființei ca ființă.

Despre morală și libertate

2011-06-29T10:18:00.000+03:00

” -Manole despre morală și libertate:

Nu este nevoie (ca oamenii) să știe multe lucruri ( filozofie despre morală și libertate), e neapărată nevoie să fie convinși de valoarea unui singur cuvânt, un adjectiv: cumsecade. ”

Jurnalul fericirii, N. Steinhardt, ed. Polirom

Norocul

2011-06-28T16:44:00.003+03:00

Dacă aș da peste ceva, sau cineva, care mi-ar schimba viața în bine, aș zice că sunt norocoasă. La fel dacă aș câștiga la loto, la cazino, sau dacă aș găsi pur și simplu o bancnotă de 100 de lei pe stradă.

Acestea sunt însă evenimente care se întâmplă foarte rar în viața unui om.

Atunci când ne dorim să avem parte de un pic de noroc, nu la așa ceva ne ducem cu mintea, ci la o împrejurare favorabilă nouă, la un context care să favorizeze împlinirea unui vis, a unei dorințe.

Felul în care funcționează norocul seamănă foarte bine cu felul în care funcționează intuiția și coincidența.

Exemplul bine cunoscut despre cum funcționează intuiția este cel al rezolvării unei probleme de matematică (fizică, chimie): după ce ai întors conștient (chiar dacă nu conștientizezi faptul că ești conștient) problema pe toate fețele, căutând cu exasperare rezolvarea, ideea salvatoare vine într-un moment de totală relaxare, sau chiar în momentul în care te-ai hotărât să renunți.

La fel și cu coincidența: te preocupă intens ceva după care te trezești că încep să apară coincidențe legate de acel ceva.

Nici intuiția, nici coincidența nu apar când vrei tu, ci într-un moment de detașare, când egoul tău dispare din ecuație.

Norocul este, într-un fel, o coincidență fericită.

Pentru ca el să apară este nevoie de preocuparea ta pentru ceva anume și de detașare sau, mai exact, de lipsa atașamentului egotic față de rezultatul preocupării tale.

Până la urmă, norocul și-l face omul cu mâna lui.

Eu, înțelepciunea ...

2011-06-23T23:43:00.000+03:00

locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna chibzuială. [...]
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc.
Rodul meu este mai bun decât aurul și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit.
Pilde 8-12, 17,19

Ne este dor

2011-06-16T11:15:00.010+03:00

Deși noi suntem cei care-l învățăm pe celălalt cum să se poarte cu noi, tânjim după acele interacțiuni care existau între noi înainte să ne fi învățat unii pe alții cum să ne purtăm.

Mi-e dor de felul în care te purtai cu mine la început, când încă nu erai contaminat de egoul meu.

Câți nu am simțit dorul ăsta?

Câți n-am avut măcar o dată acest gând în minte?

Nu vreau să-mi faci ce-mi fac eu.

Nu vreau să-mi atingi sufletul în felul meu.

Fă-o cum simți tu!

Mă vei învăța să mă văd așa cum mă vede sufletul tău ...

Mă vei elibera din condiționările și limitele egoului meu.

ps. obligatoriu și invers pentru ca beneficiul să fie reciproc:

Lasă-mă să-ți ating sufletul cu iubirea mea ...

Atingerea mea te va ajuta să te eliberezi de tine ( de condiționările și limitele egoul tău).

Astfel, Tu mă descoperi mie, Eu te descopăr ție.

Acesta-i rostul iubirii în doi, să ne descoperim unul celuilalt ca temple ale lui Dumnezeu.

Aceasta este taina sacră a iubirii.

Acest rost - taină nu poate fi împlinit(ă) dacă reducem iubirea la simpla satisfacere reciprocă a unor nevoi (nevroze). Dimpotrivă, nevoile fiind ale egoului, a urmări satisfacerea lor întărește egoul, îl face și mai puternic. Nu ne eliberează de el.

Aceasta nu e doar o teorie frumoasă, este un adevăr sublim, care așteaptă să fie verificat de fiecare în parte.

Credință

2011-06-15T10:35:00.003+03:00

Conștientizarea propriei vieți, așa cum este ea, banală, dureroasă, binecuvântată, te ajută să faci saltul de la necunoaștere la cunoaștere. Te ajută să descoperi realitatea spiritului.
Cercetând modul în care realitatea spiritului se întrepătrunde cu cea materială, descoperi legile realității spirituale, sau, mai exact, felul în care realitatea spirituală funcționează.
A respecta conștient regulile realității spirituale înseamnă a armoniza conștient materialul cu spiritualul.
Decizia, locul, timpul începerii acestui exercițiu de conștientizare aparțin fiecăruia.
Viața mi-a arătat că, de regulă, suferința ne împinge pe această cale și nu fericirea.
Suferință este destulă.

Ceilalţi sunt oglinzile noastre ...

2011-06-13T11:28:00.001+03:00

adică reflectă imaginea pe care noi o oferim lumii.

Cum se poate ca individul din faţa mea, individul care mă jigneşte cu insiunările şi insultele sale, să fie oglinda mea?
Eu mă străduiesc din tot sufletul să nu jignesc şi să nu insinuez nimic la adresa nimănui. Fac eforturi să-mi ţin gura chiar şi atunci când cel din faţa mea ar merita să-i spun de-a dreptul exact ce cred despre el.
Tocmai pentru a nu-l pune pe el într-o situaţie delicată fac eu atâtea eforturi, iar el jignindu-mă, agresându-mă ş.a.m.d. mă reflectă pe mine?

Ceilalţi (în primul rând cei de lângă noi) sunt oglinzile noastre în sensul că reflectă atitudinea noastră faţă de noi înşine.
În momentul în care noi ne autoironizăm, îl învăţăm pe lângă noi să ne ironizeze.
Când manifestăm autodesconsiderare (verbal sau prin comportamentul nostru faţă de noi înşine), îl învăţăm pe cel de lângă noi să ne desconsidere.
Dacă nu găsim nimic valoros în noi, îl învăţăm pe cel de lângă noi să nu vadă nimic valoros în noi.
ş.a.m.d.

Foarte rar celălalt este atât de conştient, încât să sesizeze întâi eroarea noastră cu privire la noi înşine, apoi să ne ajute să ne eliberăm din eroare.
De cele mai multe ori el copiază inconştient atitudinea pe care noi înşine o avem faţă de noi, apoi ne-o redă, la fel de inconştient, în cele mai mici detalii.
Astfel, cel de lângă noi, reuşeşte să ne rănească mai dureros decât o face oricine altcineva. El răsuceşte cuţitul în rănile pe care noi înşine ni le întreţinem. Cum să facă acest lucru l-am învăţat chiar noi.

Schimbând felul în care ne vedem pe noi, ne schimbăm atitudinea faţă de noi.

Schimbându-ne atitudinea faţă de noi înşine, schimbăm atitudinea celuilalt faţă de noi, schimbăm felul în care interacţionăm, schimbăm calitatea relaţiei noastre.

Schimbând calitatea relaţiei noastre, schimbăm calitatea vieţii noastre!

La plimbare ...

2011-06-10T22:38:00.001+03:00

prin străinătate. (Herăstrău, anul trecut)

Nu încercaţi să sechestraţi iubirea!

2011-06-10T14:57:00.004+03:00

O veţi pierde.
Nu încercaţi "să puneţi mâna pe ea"!
N-o închideţi în inima voastră!
Se va evapora ca un abur.

Nu fiţi egoişti cu ea!
Iubirea nu-i o comoară care se păstrează dosită.
Lăsaţi-o să respire prin sufletele voastre,
Lăsaţi-o să iasă în lume, căci altfel se sufocă!

Se va răspândi ca o gripă de sezon. :)

Nu vă fie teamă că greşiţi.
Ce greşeală nu poate să îndrepte iubirea?

N-o încadraţi în tipare convenţionale! E cel mai sigur mod de a omorî iubirea.
Tiparele sunt ale minţii, iubirea este a inimii. Mintea trebuie să înveţe de la inimă, nu inima de la minte - asta nu înseamnă să aluneci în promiscuitate, trăgând (lucru grav) și pe alții după tine.

Lăsaţi iubirea să vă înveţe ce este iubirea!

"A fi" - sub aripi de înger

2011-06-08T10:31:00.000+03:00

"In fiecare moment de acum, tu eşti ceva. Iar ceea ce simţi îţi spune exact ceea ce eşti. Sentimentele tale nu te mint niciodată. Nu ştiu cum să o facă. Ele îţi spun exact ce eşti tu în orice moment. Iar tu poţi să schimbi ceea ce simţi, schimbând, pur şi simplu, ceea ce eşti.

- Pot? Şi cum fac eu asta?

- Poţi alege "să fii" într-alt fel!

- Asta nu mi se pare posibil. Felul în care simt e felul în care simt. Nu pot să-l controlez.

- Felul în care simţi este un răspuns la felul în care eşti. Iar acest lucru îl poţi controla.
"Starea de a fi" este o stare în care tu te plasezi (conştient sau inconştient) - ea nu este un răspuns. "Sentimentul" este un răspuns, dar "a fi" nu este. Starea de "a fi" este o alegere.

- Aleg eu să fiu ceea ce sunt? Cum se face că nu sunt conştient de asta?

- Majoritatea oamenilor nu sunt. Asta, deoarece majoritatea oamenilor au uitat că ei îşi crează propriile realităţi. Dar faptul că voi aţi uitat, nu înseamnă că nu o faceţi. Înseamnă că, pur şi simplu, nu ştiţi ce faceţi. [...]

- Dar dacă eu nu ştiu ce fac, cum pot să fac altceva?

- De fapt, tu personal ştii ce faci. Acesta este scopul dialogului de faţă. Am venit să te trezesc. Acum eşti treaz. Acum eşti conştient. Conştienţa este o stare de a fi. Din această stare de conştienţă, tu poţi să alegi orice altă stare de a fi. Poţi să alegi să fii înţelept sau minunat. Poţi să alegi să fii milos şi înţelegător. Poţi să alegi să fii răbdător şi iertător.

- N-aş putea să aleg, mai simplu, să fiu fericit?

- Ba da.

- Cum să fac asta?

- Nu o face. Pur şi simplu, fii. Nu încerca "să faci" fericirea. Pur şi simplu, alege- ţi să fii fericit şi tot ceea ce faci va ţâşni din asta. Felul în care eşti dă naştere la ceea ce faci.

- Dar cum pot să aleg să fiu fericit? Fericirea nu este ceva care se întâmplă? Vreau să spun, nu sunt eu fericit pentru că ceva se întâmplă sau urmează să se întâmple?

- Nu! E ceva ce tu alegi să fii, din cauza a ceea ce se întâmplă sau urmează să se întâmple. N-ai văzut vreodată doi oameni care reacţionează complet diferit la aceleaşi situaţii?

- Bineînţeles. Dar asta, deoarece situaţiile înseamnau ceva diferit pentru fiecare dintre ei.

- Tu eşti cel care hotorăşti ce anume înseamnă ceva! Tu îi dai sens. Până când nu hotărăşti ce înseamnă ceva, acesta nu înseamnă absolut nimic. Aminteşte-ţi. Nimic nu înseamnă absolut nimic.
Înţelesul ţâşneşte din starea de A Fi.
Tu eşti cel care alegi să fii fericit, în orice moment. Sau alegi să fii trist. Sau alegi să fii furios, sau paşnic, sau iertător, sau iluminat, sau orice altceva, Tu alegi. Tu. Nimeni altcineva din afara ta. Iar tu alegi într-un mod absolut arbitrar.
Acum, aici este marele secret. Tu poţi să alegi o stare de a fi, înainte ca ceva să se întâmple, exact cum faci după ce s-a întâmplat. Astfel, îţi poţi crea experienţa - nu doar să o ai pur şi simplu.
De fap, tu faci acest lucru chiar acum. În fiecare moment. E posibil să acţionezi în mod inconştient. Poţi să fii ca o persoană care umblă în somn. Dacă este aşa, acum e timpul să te trezeşti."
Neale Donald Walsch, Prietenie cu Dumnezeu, ed. For you.

A fi ceea ce eşti

2011-06-07T11:18:00.003+03:00

Eu sunt frumos, sau frumoasă.
Eu sunt urât, sau urâtă.
Eu sunt bun, calm, iubitor.
Eu sunt veselă, cinstită, amabilă.
Eu sunt într-o mie de feluri; mă schimb de la o zi la altă, de la o oră la alta. Mă pot schimba într-o secundă. Dintr-o persoană cumsecade pot deveni, într-o clipă, cea mai rea persoană.

Toate aceste sunt "Eu sunt ceea ce sunt" ?

Ca să poţi să fii toate acestea, trebuie ca, înainte de orice, să fii pur şi simplu. Ele sunt posibile deoarece, înainte de orice, noi suntem.

Sunt generos, sincer, deştept, etc., - reprezintă expresia activităţii noastre psihice conştiente şi subconştiente. Starea de a fi este anterioară tuturor activităţilor psihice.
A te lepăda de tine înseamnă a rămâne în această stare fundamentală de a fi, fără a te identifica cu nici una din stările produse de minte.
Despre această stare subiacentă, apostolul Pavel (Col. 2:3) spunea că "în ea sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei".

Cel mai bun învăţător

2011-06-06T10:48:00.005+03:00

"Toată viaţa am crezut ceea ce mi-au spus alţii despre mine. Mi-am schimbat comportamentul, m-am modificat pe mine însumi, pentru a schimba ceea ce alţii spuneau despre mine şi pentru a schimba ceea ce ei îmi povesteau despre mine însumi. Trăiam experienţa de a fi eu însumi prin alţii."

Câţi nu procedăm astfel?
Câţi dintre noi nu ne-am străduit -un număr mai mic sau mai mare de ani- să ne automodelăm în funcţie de părerile celorlalţi despre noi? - şi mă refer aici la personalitatea noastră şi nu la obiceiuri sau vicii.
Câţi nu ne-am străduit să arătăm celor de lângă noi că suntem, sau că nu suntem, într-un fel sau altul?

Rezultatul? Frustrare şi o acutizare a sentimentului de inadecvare din partea noastră. Înteţire a pretenţiilor din partea celor care pretind schimbarea noastră.
Nefericire de ambele părţi.

Nu ne lăsăm modelaţi de părerile celorlalţi, ci de iubire.
Iubirea ne va învăţa, întotdeauna cel mai bine, cum să procedăm faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi.
Ea ţine seama nu numai de momentul particular care ne solicită discernământul, ci integrează momentul (contextul) în realitatea extinsă a vieţii noastre. Cunoaşte mai bine ca noi interesul nostru pe termen lung.

Când nu ştim ce să facem, cel mai bun răspuns ni-l dă iubirea. Ce ar face ea, iubirea, în situaţia respectivă?

sursa citatului: Neale Donald Walsch, Prietenie cu Dumnezeu, ed. For you.

Intră înăuntrul tău!

2011-06-05T10:48:00.003+03:00

"Ca să descoperi ceea ce este înăuntru, intră înăuntru. Dacă nu intri înăuntrul tău, rămâi pe dinafară. [...]

În interior vei găsi binecuvântarea. Acolo îţi vei aminti din nou Cine Eşti şi acolo vei trăi iarăşi experienţa că nu ai nevoie de nimic care să se afle în exteriorul Sinelui tău.
Acolo vei vedea chipul tău făcut după asemănarea mea. În ziua aceea nu vei mai avea nevoie de nimic altceva şi vei fi, în sfârşit, în stare să iubeşti cu adevărat, să iubeşti din tot sufletul.

- Cum pot eu să intru înăuntrul meu? Cum pot să mă cunosc pe mine însumi ca pe cel care nu are nevoie de nimic din exteriorul lui însuşi?

- Pur şi simplu, păstrează liniştea. Fii cu tine însuţi, cu Sinele tău, în nemişcare. Fă aceasta cât de des. Fă-o zilnic. Chiar în fiecare oră, în doze mici, dacă poţi.
Opreşte-te. Opreşte tot ceea ce faci. Opreşte-te din gândit. Pentru un timp, străduieşte-te doar "să fii". Chiar dacă doar pentru un moment. Aceasta poate schimba totul.
În fiecare zi, la răsăritul soarelui, acordă-ţi o oră şi dă-o Sinelui tău. Întâlneşte-ţi Sinele acolo, în acel moment sfânt. Apoi continuă-ţi ziua. Vei fi o persoană complet schimbată."
Neale Donald Walsch, Prietenie cu Dumnezeu, ed. For you.

ps.1 Nu ai nevoie de nimic din afară atâta vreme cât te afli în Sinele tău şi te identifici cu Sinele tău. Când părăseşti starea de a fi Sinele şi te identifici greşit cu egoul, apar nevoile, dorinţele, etc. Dacă eşti "treaz", sau conştientizezi cât de cât ceea ce trăieşti, descoperi că, în ciuda satisfacerii acestora, sentimentul de lipsă, de neîmplinire rămâne. El va rămâne până în momentul în care te vei descoperi şi identifica din nou cu Sinele tău.

ps.2 Dacă faci acest exerciţiu al liniştii pentru prima oară în viaţa ta, s-ar putea să nu simţi nimic special. Asta nu înseamnă că nu se întâmplă nimic special, ci că simţurile tale nu au încă suficientă sensibilitate pentru a percepe ceea ce este mai subtil decât materia. Nu renunţa! După o perioadă - la unii mai lungă, la alţii mai scurtă - vei începe să simţi liniştea.
Acesta este unul din cele mai bune lucruri pe care le poţi face, în această viaţă, pentru tine şi pentru cei de lângă tine!

Un punct de vedere

2011-06-03T10:11:00.003+03:00

"Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă, o bondieuserie (bigoterie, pietate de prost-gust) , ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile, dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate şi paraplegie. [...]
Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10,16: "fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii") şi trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5,17: "Drept aceea, nu fiţi fără de minte", II Tim. 4,5: "tu fii treaz în toate ...", Tit. 1,8: "să fie ... treaz la minte" şi mai deosebi I Cor.14,20: "Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari").
Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.
Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi-apoi, tot la I Cor. (14,33) stă scris că "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii". Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. [...]
Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim intelegenţi. Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia -măcar de la un anume punct încolo- e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului."
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ed. Polirom

Celui ce are

2011-05-30T11:47:00.000+03:00

Celui ce are i se va da şi mai mult, celui ce n-are i se va lua şi ce are - este un citat din Biblie. N-am reuşit să-l găsesc, dar îl ştie toată lumea.
Ce se va da? Ce se va lua?
Credeam că toată lumea ştie este vorba de credinţă, iubire, cunoaştere a devărului.
Celui ce are credinţă, credinţa îi va spori; cel ce n-are credinţă va uita cu totul de ea.
Cel ce are iubire, va descoperi noi sensuri şi expresii ale iubirii; cel ce n-are iubire va uita cu totul de ea.
Cel ce are cunoaştere, preocupat fiind de aceasta, va avea parte de şi mai multă cunoaştere; cel ce nu are, va uita şi puţinul pe care-l ştie, din lipsă de interes.

Descopăr că mai există încă oameni care cred că Isus (cred că el a spus-o) vorbea de bunuri materiale.

Dimineaţă

2011-05-29T17:05:00.002+03:00

Câteva cugetări despre libertate

2011-05-27T20:35:00.001+03:00

"Câteva cugetări despre libertate:
Alfred Jarry: "Există oameni pentru care a fi liberi e o plictiseală, e o belea".
Thomas Mann: "Liberatea e o noţiune pedantă şi burgheză".
Ambele pun sub semnul întrebării şansele de supravieţuire a liberăţii în lumea pe care Ortega y Gasset a numit-o, mai pertinent ca oricine, a maselor.

Alexandru Herzen: "Maselor nu le pasă de libertatea individuală, de libertatea cuvântului; ele îndrăgesc autoritatea ... prin egalitate ele înţeleg egalitatea opresiunii ... doar indivizii civilizaţi doresc libertatea".
Să fim deci mai puţin convinşi, noi, intelectualii şi deţinuţii politici, că toată lumea se omoară după libertate.

Denis de Rougemont: "Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc".
Să fim deci mai puţin siguri că oamenii sunt dispuşi să rişte. Drepturi, da, câte vrei, dar riscurile le consideră a fi piedici, intrigi, insulte"

Ioan 20,29: " Isus a zis: Pentru că m-ai văzut, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut".
Să înţelegem că libertatea e mai presus de orice act (riscat şi neraţional) de credinţă, deci un pariu.

II Cor. 3,17: "Domnul este Duh şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate".
Dacă nu suntem liberi, nu suntem vrednici a ne chema - cum îi place lui Hristos să ne socotească - prietenii Săi."
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ed. Polirom